Niciodata (ma rog, dupa o anumita varsta) nu am inteles care e treaba cu revelionul. Pentru mine nu e un eveniment sa beau sampanie (chiar nu-mi prea place), sa mananc (nici asta nu-mi prea place) sau sa ncerc sa stau cat mai mult treaza. (am avut multe experimente de genul asta prin liceu si facultate.) Trecerea intr-un an nou? Gandesc ca e putin irelevant. Pana la urma durata unui an e o conventie pe care o accepti sau nu sau chiar nu-ti pasa de ea. Mie nu-mi prea pasa de ea. Initial pentru ca mi-am dat seama cat urasc inceputul de an, iar apoi pentru ca nu vreau sa ma impun limite de genul asta. Nu am new year’s resolutions si nici nu-mi fac. Am life’s resolutions in schimb. Ma gandesc uneori ca ar trebui sa imi impun si eu o perioada de un an pentru a face sau rezolva unele lucruri, dar pana la urma nu fac decat sa creez o presiune asupra mea care nu ma duce nicaieri. Asta ar insemna sa ma gandesc constant si obsedant (asa cum pot sa fac eu) ca am o licenta de inceput si terminat, de mutat din Cluj si de gasit un job si asa mai departe. Asa ca prefer sa las lucrurile si timpul sa curga asa cum trebuie sa curga. O fi bine sau nu, who knows. Time shall tell.
So.. multi ani fericiti, I guess. :)
Desi de multi ani Craciunul nu mai inseamna aproape nimic pentru mine, in fiecare an sper sa regasesc magia care s-a pierdut. Sunt sigura ca nu s-a dus de tot, ca e ascunsa pe undeva si asteapta sa o regasesc. Pe de alta parte nu-mi fac grij, am o vaga banuiala cand va incepe sa fie din nou frumoasa perioada asta a anului. :)
Craciun fericit voua! :)
Andrada si Cristian, intr-o frustranta dar frumoasa dupa-amiaza la padure.



















