The bad girl

I feel like I have lost my abilities lately. Abilities to learn, to socialize, to communicate in other languages, to take decisions, to try new things, to think clearly, to do stuff. I don’t know what’s happening to me. If I try to look back at the past few years, I suppose odd years don’t do me any good. Luckily, here comes 2012..

So in order to hide all these symptoms, I’ve put on a pirate hat and tried my „bad girl” look, which matches with a cigarette. The light is pretty bad. I know.

I’ve got this red skirt and I’m not afraid to use it

 

Fighting back

I don’t know why I should continue with this blog. Give me a reason, if you feel there is one.

–

It’s not true that we’re all mad out here. We’re just pretending. (chiar nu-mi pasa ca mi-am mai pozat palma de zeci de ori)

What we used to be

Uneori

Sometimes you die, sometimes you don’t.

Goddamn right.

How to lose a friend

In ultimele luni am constatat cat de usor se transforma prietenii in neprieteni. Unii fiindca nu mai intrunesc conditiile de prieteni, altii fiindca s-au schimbat prea tare ca sa-ti mai fie prieteni si pentru ca altora nu mai ai ce sa le spui si nici ei ce sa iti spuna tie. Sau fiindca pur si simplu nu-si mai dau silinta. In ultimul timp m-am gandit la mai multe persoane care imi erau foarte apropiate in trecut dar care dintr-unul din motivele de mai sus au incetat sa-mi mai fie apropiate. E ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa-ti dai seama cum totul s-a dus. Mai demult eram de parere ca nu conteaza cat de mult te vezi sau te suni cu prietenul respectiv, ca nu astea sunt ingredientele unei prietenii. Poate mi-am dat seama cam tarziu ca astea nu sunt suficiente. Si ca pana la urma, oamenii o iau pe carari separate si atat de indepartate, incat nimic nu e de-ajuns. (cand zic prieteni, ma refer la prieteni for real, nu la amici)

A fost frumos, but i’ve ceased to give a damn.

Milkshake

„It had been a wonderful evening and what I needed now, to give it the perfect ending, was a little of the Ludwig Van.”

A silent bird

„Much talking is the cause of danger. Silence is the means of avoiding misfortune. The talkative parrot is shut up in a cage. Other birds, without speech, fly freely about.”

Saskya Pandita

A new something

Niciodata (ma rog, dupa o anumita varsta) nu am inteles care e treaba cu revelionul. Pentru mine nu e un eveniment sa beau sampanie (chiar nu-mi prea place), sa mananc (nici asta nu-mi prea place) sau sa ncerc sa stau cat mai mult treaza. (am avut multe experimente de genul asta prin liceu si facultate.) Trecerea intr-un an nou? Gandesc ca e putin irelevant. Pana la urma durata unui an e o conventie pe care o accepti sau nu sau chiar nu-ti pasa de ea. Mie nu-mi prea pasa de ea. Initial pentru ca mi-am dat seama cat urasc inceputul de an, iar apoi pentru ca nu vreau sa ma impun limite de genul asta. Nu am new year’s resolutions si nici nu-mi fac. Am life’s resolutions in schimb. Ma gandesc uneori ca ar trebui sa imi impun si eu o perioada de un an pentru a face sau rezolva unele lucruri, dar pana la urma nu fac decat sa creez o presiune asupra mea care nu ma duce nicaieri. Asta ar insemna sa ma gandesc constant si obsedant (asa cum pot sa fac eu) ca am o licenta de inceput si terminat, de mutat din Cluj si de gasit un job si asa mai departe. Asa ca prefer sa las lucrurile si timpul sa curga asa cum trebuie sa curga. O fi bine sau nu, who knows. Time shall tell.

So.. multi ani fericiti, I guess. :)