Happy I don’t know what!

E prima postare pe anul asta in afara de review-ul facut de wordpress. Ar trebui sa iau in considerare ca anii pari imi priesc, spre deosebire de cei impari. Totusi, nu-mi amintesc un an in care primele doua luni sa imi fie bine. Urasc din tot sufletul luna februarie si, din pacate, aflat la orizont, februarie asta nu pare sa fie mai bun. (doar daca nu cumva Tom Waits se hotaraste sa vina undeva suficient de aproape incat sa-l pot vedea cantand, but that’s not the case..)

Inainte, cand eram disperata ca nu-mi gasesc de munca, credeam ca in momentul in care voi gasi un job, toate problemele mele se vor rezolva. E adevarat ca s-au rezolvat problemele de atunci, doar ca au aparut altele. Cercul vicios pe care il banuiam (dar care speram totusi ca e o poveste) si-a facut simtita prezenta.

Nu e un post in care vreau sa ma plang. Sunt recunoscatoare pentru foarte multe lucruri ce s-au intamplat in ultimul timp. Doar ca ziua mea de nastere are grija sa-mi aminteasca in fiecare an de faptul ca I am what I am si sa ma faca sa recunosc unele lucruri pe care in tot restul anului incerc din greu sa le ascund de mine.

Sunt trista ca, desi am un job creativ, la finalul zilei sunt prea obosita, plictisita si sictirita pentru a mai fi eu. There must be something more than this. :(

I have to find my playground.

The bad girl

I feel like I have lost my abilities lately. Abilities to learn, to socialize, to communicate in other languages, to take decisions, to try new things, to think clearly, to do stuff. I don’t know what’s happening to me. If I try to look back at the past few years, I suppose odd years don’t do me any good. Luckily, here comes 2012..

So in order to hide all these symptoms, I’ve put on a pirate hat and tried my „bad girl” look, which matches with a cigarette. The light is pretty bad. I know.

I’ve got this red skirt and I’m not afraid to use it

 

The breakout

–

It’s not true that we’re all mad out here. We’re just pretending. (chiar nu-mi pasa ca mi-am mai pozat palma de zeci de ori)

Brighton is off to the beach

Brighton a murit azi. A inotat frumos si a dat un mic spectacol. Dupa un minut n-a mai miscat.

Pestisorul auriu mi-a indeplinit o dorinta. Poate pe celelalte doua ar fi trebuit sa i le indeplinesc eu lui.

up there

Desi n-ar trebui sa spun asta, sunt atat de obosita incat nici nu mai pot gandi coerent. Dar sper ca in cateva saptamani sa merite.

Ana, filmand „Onironaut”, filmul de licenta.

What we used to be

How to lose a friend

In ultimele luni am constatat cat de usor se transforma prietenii in neprieteni. Unii fiindca nu mai intrunesc conditiile de prieteni, altii fiindca s-au schimbat prea tare ca sa-ti mai fie prieteni si pentru ca altora nu mai ai ce sa le spui si nici ei ce sa iti spuna tie. Sau fiindca pur si simplu nu-si mai dau silinta. In ultimul timp m-am gandit la mai multe persoane care imi erau foarte apropiate in trecut dar care dintr-unul din motivele de mai sus au incetat sa-mi mai fie apropiate. E ciudat sa te trezesti intr-o zi si sa-ti dai seama cum totul s-a dus. Mai demult eram de parere ca nu conteaza cat de mult te vezi sau te suni cu prietenul respectiv, ca nu astea sunt ingredientele unei prietenii. Poate mi-am dat seama cam tarziu ca astea nu sunt suficiente. Si ca pana la urma, oamenii o iau pe carari separate si atat de indepartate, incat nimic nu e de-ajuns. (cand zic prieteni, ma refer la prieteni for real, nu la amici)

A fost frumos, but i’ve ceased to give a damn.

A new something

Niciodata (ma rog, dupa o anumita varsta) nu am inteles care e treaba cu revelionul. Pentru mine nu e un eveniment sa beau sampanie (chiar nu-mi prea place), sa mananc (nici asta nu-mi prea place) sau sa ncerc sa stau cat mai mult treaza. (am avut multe experimente de genul asta prin liceu si facultate.) Trecerea intr-un an nou? Gandesc ca e putin irelevant. Pana la urma durata unui an e o conventie pe care o accepti sau nu sau chiar nu-ti pasa de ea. Mie nu-mi prea pasa de ea. Initial pentru ca mi-am dat seama cat urasc inceputul de an, iar apoi pentru ca nu vreau sa ma impun limite de genul asta. Nu am new year’s resolutions si nici nu-mi fac. Am life’s resolutions in schimb. Ma gandesc uneori ca ar trebui sa imi impun si eu o perioada de un an pentru a face sau rezolva unele lucruri, dar pana la urma nu fac decat sa creez o presiune asupra mea care nu ma duce nicaieri. Asta ar insemna sa ma gandesc constant si obsedant (asa cum pot sa fac eu) ca am o licenta de inceput si terminat, de mutat din Cluj si de gasit un job si asa mai departe. Asa ca prefer sa las lucrurile si timpul sa curga asa cum trebuie sa curga. O fi bine sau nu, who knows. Time shall tell.

So.. multi ani fericiti, I guess. :)