Nu sunt poze noi, dar acum ma identific cu ele. Nu au nici culori normale, nu sunt nici clare, nici incadrate normal, nici nimic. Doar sunt, si atat. Cred ca reprezinta dezordinea (desi nu e cel mai bun cuvant) si difuzia din ceea ce fac in ultimul timp pe plan profesional. Cateodata stau sa ma intreb serios daca sunt facuta pentru asta, daca nu cumva ma mint, daca nu cumva o revelatie despre ceea ce trebuie sa fac in viata asteapta dupa colt. Desi simt ca asta trebuie si desi vreau sa fac asta, am blocaje. Si nimic nu e mai bun sa exprime ceea ce se intampla decat un citat din six feet under: (stiu, majoritatea vrea sa ma omoare daca mai pomenesc de serialul asta:D):
„I feel like I’m trapped underwater. I mean, I have absolutely no idea what I am supposed to do with my life.”
„Don’t you wanna still be an artist?”
„Yeah. But I’m scared that maybe I’m not good enough.”
„Is that true?”
„Maybe.”
„So get better. Just take pictures. If you’re good enough, you’ll find out. And if you’re not, you’ll get good enough. Or you’ll find out you can’t. But I bet you are, though.”
ai incredere in tine :)