Vineri a fost ninsoarea vietii mele. Din pacate era seara si nici nu aveam aparatul foto la mine asa ca nu am cum sa va arat. Dar a nins ca in povesti. Pentru mine a tinut 5 minute. Atat cam cat tine o minune. Am iesit afara si in lumina felinarului erau, vorba celor de la sixpence, mii de parasute uriase care coborau pe pamant. M-am uitat fericita in sus si am deschis gura si fulgii mi-au cazut in gura, pe nas, pe ochi, pe obraji. Dupa o vreme ninsoarea s-a uratit, fulgii s-au facut mai mici si mai rari si mai aposi si am coborat in centru si nimic nu mai era la fel. Dar pentru acele 5 minute m-am bucurat nespus si sper sa fie ultima ninsoare din iarna asta, ca sa se incheie frumos anotimpul. A fost ca un catharsis. Vorba poeziei: Ca si cum in loc sa mori, ar incepe deodata sa ninga.
aduceri aminte si stele 
Stai linistita ca la cate fronturi atmosferice cu ninsoare au venit peste noi de saptamana trecuta, ai sa mai ai parte. E foarte frumos cand se intampla pe la ora 5-6 cum s-a intamplat astazi; coboara soarele sub plafonul de nori si e o lumina foarte faina timp de vreo 15 minute, cam asa ca si in fotografia ta.
Nu mai e iarna. Este primavara timpurie. Vremea asta capricioasa cu sore cu dinti dupa care intra front cu ninsoare din senin sunt cel mai bun indiciu. Anotimpul se incheie frumos oricum. Chair si vremea asta are farmecul ei.
Eu nu găsesc niciun farmec în brambureala asta de temperaturi. :(
Nici eu nu prea gasesc farmec. Ma bucur ca se termina. :)
cum adica “vorba poeziei…”? ce poezie? vreau si eu…
Ai observat ca de fiecare data cand ninge frumos, fulgii cad foarte lent. Daca nu ai observat asta, asteptam conirmarea la anul