De maine ma intorc la Cluj.
Vor fi niste zile urate de tot. Nu stiu daca o sa am net in primele zile. Nici nu conteaza foarte mult pentru ca nu cred ca voi posta vreo fotografie pentru cateva zile. Nu trec prin cele mai bune momente, dar postul asta nu e scris pentru a ma plange.
Tocmai pentru ca sunt momente aiurea care nu depind de mine as vrea sa fac un experiment. Vreau sa imi dau seama ce e cu adevarat important. M-am gandit sa fiu extrem de sincera o saptamana intreaga. Asta nu pentru ca de obicei as minti. Nu in sensul grav de minciuna. Cred ca toti oamenii au momente cand se comporta altcumva decat ar vrea. De frica sa nu supere, sa nu raneasca oameni, sa nu isi piarda slujba si alte lucruri asemanatoare. Momente in care spun da, dar ar vrea sa spuna nu. Momente in care refuza cu prea multe explicatii, in loc de un simplu nu. In sfarsit, momente in care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt ei cu adevarat. M-am hotarat sa fac experimentul pentru a-mi distrage atentia de la unele lucruri, dar si pentru ca vreau sa stiu cum e sa fii sincer si sa fii exact asa cum vrei. Cu toate riscurile pe care le implica. Stiu ca totul e posibil – sa imi pierd o parte din amici, sa ranesc persoane apropiate, sa fiu nepoliticoasa, sa imi dau eu singura seama de unele lucruri neplacute. Dar simt ca am nevoie de asta.
Cum isi dau ceilalti seama ca nu trisez la propriul meu experiment? Nu isi pot da seama. Dar toata treaba asta nu e in folosul lor, ci al meu.- vedeti, deja am inceput sa fiu sincera.
Daca aveti chef de raspunsuri sincere puteti sa puneti intrebari. In orice caz, o sa va tin cumva la curent cu efectele saptamanii de sinceritate, care incepe de maine.
(stiu ca mai e mult pana la ziua mea, dar nu faceti cheta sa-mi luati o nevastuica alba? anul trecut v-am sugerat un pistol, dar nu prea v-ati ambalat…)
aduceri aminte si stele 
hey. imi plac pozele tale. te-am adaugat in lista daca nu te superi pe blog-ul meu
stelian.
am început să aberez despre libertate, lipsa şi mai ales imposibilitatea sincerităţii, pentru ca pe urmă să şterg tot. Cred în stări, cred într-un bine, cred că vreau să te văd sinceră.
Nu mă abţin şi adaug o explicaţie a cuvîntului sincer. Cuvintele latine ‘sin’ şi ‘cerus’ dau ‘sincerus’ – fără ceară. Asta ca lipsa unei finisări ieftine, de suprafaţă (explicaţia mai lungă ţine de o practică din antichitate, prin care unii olari foloseau ceara să acopere anumite fisuri din „opera” lor. Evident, nu se poate spune că treceau de un control tehnic)
Expandînd şi ajungînd la un soi de chinezisme, declar starea mea de săptămînă, anti-chinezească. Promit că nu am nimic cu oamenii.
Take care.
:) you’ll be fine. as long as you. keep those brighly eyes. wide open.
voi asculta „Get a life”. are un refren tare misto.
Stelian, nu ma supar pe blogul tau ;)
Rafael, habar nu aveam de originea cuvantului. :)
morcoveata, era una din piesele mele preferate intr-o vreme. :)
nu eu trebuie sa fiu bine, ci altcineva. eu sunt bine acum. :)
multa sănătate! :)
de-ar fi! :)
multumesc.
draga diana,
incep aceasta scrisoare prin a’ti spune…
…ca imi plac pozele tale si te-am adaugat in lista daca nu te superi pe blog-ul meu…
=))
…, blog pe care daca l’ai vizita intr’o dimineata plapanda de toamna…
nu cred in intamplare! :)
mi-e teama ca eu am inceput sa cred..