Mi-am petrecut toata seara intr-un colt facand colajele astea. Maine, candva, vor ajunge la niste oameni de pe strada. Selectia se face din ochi. :) Voi face un mic update dupa experienta si va voi povesti despre reactii. If any at all. :)
(click pt marire, evident.)
Later edit: m-am plimbat prin tot centrul incercand sa impart colajele. Nu am reusit. Imi tot repetam „hai ma, nu fi fraiera, ce ti-e asa rusine, scoate una din ele si da-i-o cuiva.” La inceput nu am gasit nici un om pe care sa-l vad si sa am impresia ca ar aprecia asta. O vreme m-am consolat cu treaba asta. Apoi am trecut pe langa cativa, dar pur si simplu nu am reusit sa fac nimic. Mi-e ciuda ca pot fi asa inchisa in mine cateodata. Dar nu disperati. La un moment dat, zilele astea, tot o fac. :)
aduceri aminte si stele 
Pingback: Absolut » controleaza-te - ia nu numai ce-ti trebuie! o familie de copaci doreste sa fie bantuita (?!)
foarte faine :)
depinde de umor, cred :P
:)) suma aprecierilor in raport cu o realizare buna (problema cu perfectiunea e una strict afectiva sau emotiva, in functie de citire)
a whole bunch of fun.
Thumbs up for the initiative! :D
imi plac, sunt misto
simpatice :)
un fel de post-secret funny
zi-mi cand si unde le dai , sa vin sa ne-ntalnim accidental si fata mea sa-ti inspire o reactie daca mi-ai da un colaj :)
mirunescu, pot sa le impart si vineri pe strada in Bucuresti, dar perspectiva asta ma sperie si mai tare :)
in poveste bucurestiul nu e chiar muma padurii…
i’d love to get one, d’oh xD imi aduce aminte de cand foloseam revistele comerciale ca sa fac barcute si sa le pun pe balti dupa ploaie *dreamy face*
plac mult de tot :)
ma gandesc ca singura chestie pe care am facut-o in ideea asta a fost sa lipesc un sticker cu textul „vino acum si ai credit 2 euro” pe usa de la wc-ul firmei unde muncesc. mi s-a parut nice sa vad oamenii contrariati de anunt, dar acum, vazandu-le pe ale tale, imi vine sa ma duc sa il dau jos rusinat.
mie mi-ar placea sa-l lasi acolo, sincer. :)) mi se pare foarte funny.
Pingback: Update surprize, vol.1 « nu cred in intamplare