niciodata n-am cunoscut maini mai reci si mai calde ca ale tale. si nici mainile mele nu erau asa pana sa apara mainile tale. unde ti le-ai ascuns? ce mari ai modelat si cu ce saruri ti-ai patat iremediabil amprenta? cate barci ti-ai construit si unde le-ai lasat dupa ce a fost seara si a fost dimineata si a rasarit soarele? stiai ca nisipul nu a facut niciodata altceva decat sa vrea sa se imprastie, dar sa esueze mereu, la mal? stiai ca pasarile nu au mai vrut niciodata sa plece odata ce s-au dat huta in valuri, si de-atunci poarta mereu haine albe? mereu ai crezut ca scoicile mari ce le-ai gasit pe plaja sunt goale. stii ca defapt, melcul ala de apa s-a strans in cochilia lui si nu mai vrea sa plece? e de-ajuns sa pui scoica la ureche si sa aflii de ce. as vrea sa ma preschimb in mare. trupul meu sa fie valuri, si sa tremur mereu, regulat. nu mai bate din palme! imi comprimi aerul si stii ca ma sufoc cand tremur. bate mai bine din picior, poate asa tocesti bucata asta de pamant care nu-si are folosul. mi-e frica ca mi-e tot mai frig si ca pamantul se misca si ca nici o mana nu va mai face schimb de caldura cu mine, fiindca va fi prea departe. ce ne-am face cu atata pamant pe luna intre o gravitatie si alta, daca aici, cu atatea fire de nisip de legatura, nu ma poti lua de mana?
aduceri aminte si stele 