Category Archives: sweet
Say yes
Walter (Mini) si Cristina s-au casatorit pe 23 august. Pe Mini il stiu de cand eram mica. Impreuna cu fratii nostrii si ocazional cu tatii, jucam poker pe chibrituri (si cand ajungeam la ananghie, pe jumatati de chibrituri) in diferite cabane, in timp ce mamele se distrau uitandu-se la noi sau taiau rosii grase si intorceau carnea pe foc, intotdeauna gratar afara sau intr-o bucatarie de vara. Nu am fost niciodata adepta gratarelor de duminica sau oricare alta zi, la padure sau in fata blocului. Pentru mine astea sunt sinonimul laturii de tigan a romanilor. Dar pentru cateva zile, intotdeauna vara, acceptam aceste iesiri care mereu se lasau cu gratare, si le acceptam pentru ca erau frumoase si decente. Nu era muzica tare si niciunul nu spunea glume penibile. Trecand o buna bucata de vreme fara iesiri vara si fara gratare, l-am reintalnit pe Mini cu planuri de casatorie. :) Asadar, in 23 august, fiind fata mirilor, am fost alaturi de ei la biserica si la cununia civila si apoi la petrecere. A fost prima nunta pe bune la care am fost, pentru ca am mai fost la una, dar aia nu se pune pentru ca a fost absolut grotesca si nu stiam nici un personaj, eu doar faceam poze. (da, am facut poze la o nunta.. candva, in niste vremuri obscure.. si personale si mondiale).. revenind. Mi-ar fi placut mult sa stau in multimea domnisoarelor necasatorite si sa fiu atenta cand se arunca buchetul. Nu de alta, dar aveam fantezie cum le dau tuturor coate si cum voi fi invingatoarea. Aruncarea nu a avut loc niciodata, dar a doua zi am primit buchetul de la Cristina. Nu a fost sa fie competitie, dar aveam sa visez ca ma bat pentru buchet, pentru a avea satisfactia ca am invins toate fetele. :)
Desi institutia casatoriei inca nu ma convinge pe deplin.. Cristina si Mini, sa fiti fericiti! :)
asta ramane in istorie
Muntii s-au inaltat, apele s-au infiltrat, copaceii au crescut, animalele s-au nascut (m-am uitat azi la documentarul acela, Home) si iata ca primul meu scurt-metraj a aparut. A fost greu si usor, bine si rau, m-am dat cu capul de pereti mult, am invatat si mai mult si sunt pregatita de urmatorul. :) Mi-a venit si o idee pentru licenta (pentru care sper sa incep lucrul cat mai repede), dar promit ca nu va mai fi cu pisici! Sau daca va fi, le voi dresa. Ori eu ori pisica! Si acum, enjoy. (daca credeti de cuviinta ca e de enjoyat)
p.s: watch in HQ!
Uneori, the bear.
“You’re closer to me than my skin, that’s how much you’re a part of me.”
Fara titlu
In ultimul timp am luat o pauza de lume si de foto. La inceput involuntar, apoi voluntar, apoi iar involuntar. Nu cred ca am mai facut o fotografie ok de o luna. (desi inca nu am developat filmul din minolta.) Nu stiu daca e vorba de lipsa de inspiratie, de timp, de lehamite, de enervare ca nu am un obiectiv pe care mi l-as dori sau de orice altceva. Acum doua seri in timp ce incercam sa dorm imi venise o idee dar imi va lua ceva timp. De fapt, cred ca am vreo 3 serii pe care tot vreau sa le fac, dar nu mai apuc. Imi voi reveni eu. Pana una alta, daca aveti vreo idee de concept sau orice altceva, imi puteti spune, si as putea sa incerc sa fac o fotografie pe tema asta. Vedem daca iese ceva.
In urmatoarele zile iar voi fi ocupata. Incep filmarile pentru primul meu scurt-metraj. (primul meu copil!!) Am emotii si de data asta o sa fiu destul de exigenta cu mine pentru ca vreau sa fiu mandra de ceea ce iese. Si cand filmezi cu o pisica.. oho, iti trebuie nervi si multa rabdare. :)
Pana atunci, cu drag pentru Rafael ca e ziua lui (o poza de acum ceva vreme). La multi ani! :)
Ce ma face fericita
cititi ascultand asta.
Cotrobaind prin mailuri si mesaje vechi, am gasit un mesaj cu intrebarea “Ce te face fericita?”. Am gasit si raspunsul meu, si m-a uimit putin, ma recunosc in intregime dar nu-mi amintesc sa-l fi scris. Ciudat. M-am gandit sa-l upgradez si sa-l scriu aici. Cred ca s-au mai adaugat multe raspunsuri. Nu va asteptati la lucruri mari. Cred ca majoritatea lucrurilor mari nu ma mai fac fericita, ci alea mai mici. Unele din cand in cand, altele pe termen lung.
fericita sunt cand scriu despre ceea ce ma face fericita,
cand ma trezesc cu soarele ce-mi invadeaza camera si pleoapele inchise,
cand se catara pe mine o buburuza si in par se aseaza fluturi,
cand ma tine cineva strans de mana,
cand ma imbratiseaza sincer,
cand stau pe podul de trenuri si-mi imaginez cate visuri transporta trenul ce tocmai trece,
cand ma uit noaptea la luna si ii zambesc,
cand ma uit ziua la soare si ii zambesc,
cand primesc cadouri neinsemnate, de la oameni pe care nu-i cunosc,
cand vad copii jucandu-se,
cand descopar o piesa, un film sau o fotografie frumoasa,
cand imi iese bine o piesa la pian, un filmulet sau o fotografie,
cand cineva imi spune ca ii e dor de mine,
cand descopar ca cineva m-a descoperit si ma urmareste in tacere,
cand vad catelusi imbracati simpatic,
cand e vorba despre pinguini, oriunde, oricand,
cand ma joc cu jocuri de lumini si cu baloane,
cand imi fac amici de-o portie si adun povesti,
cand ma uit la lucruri vechi si inventez povesti despre ele,
cand cineva vine la mine cu mainile la spate si ma intreaba stanga sau dreapta,
cand primesc mesaje dragute in toiul noptii si le citesc adormita si a doua zi imi amintesc de ele si surpriza e dubla,
cand exista demonstratii ca lumea e extrem de mica,
cand merg pe strada in ritmul meu si imi imaginez ca unii ar spune ca e “girl power” si rad singura si ma rusinez,
cand ploua si pot fugi prin ploaie si intalnesc oameni care zambesc complice,
cand e una din zilele geniale,
cand cunosc oameni noi si simpatici,
cand mi se intampla chestii absolut bizare dar ok,
cand ma trezesc devreme in diminetile de primavara,
cand ma adun cu oamenii dragi si discutam toate tampeniile din lume,
cand gasesc ceva dragut in posta,
cand stau minute in sir si ma uit la un animal,
cand dupa mult timp simt nisipul printre degete si valurile reci,
cand marea imi fura sutienul si prietenii rad de mine si eu ma inrosesc intrebandu-ma paranoica daca a vazut cineva ceva,
cand fac ceva frumos pentru cineva drag si imi imaginez zambetul,
cand imi revad fratele si radem ca prostii de lucruri stupide,
cand dansez,
cand incepe o piesa care imi place fix atunci cand ma gandesc la ea,
cand fac pe cineva sa zambeasca,
cand ma uit la cer si gasesc forme in nori,
cand imi reuseste cafeaua si o beau ascultand wishlist de la Urma,
cand stam multi la povesti si intamplari din copilarie dar fara nostalgii,
cand tachinez pe cineva drag si el/ea la randul lui/el ma tachineaza,
cand mi se spune ca ceva din ce am facut a trezit ceva in cineva,
cand mi se dedica ceva,
cand vizitez orase si lenevesc pe o banca citind sau band ceva bun sau uitandu-ma la oameni si in sus la pasari,
cand mi se zice ca pot dezarma cu un zambet,
cand miros crinii si liliacul,
suflu in lumanari,
si cand il iubesc.
(p.s: cred ca am uitat cate ceva)
I’m back!
Nu am mai postat nimic de o luna. Trebuie sa recunosc ca nici nu mi-am mai dat interesul si, sincer, nici nu am mai avut timp. Nu neaparat fiindca am avut chestii super importante de facut, dar mi-am stabilit alte prioritati o vreme. Si inca o sa mai am altele, dar promit sa fiu mai constiincioasa si sa reapar pe-aici asa cum ar trebui. In ultimele luni s-au intamplat multe lucruri, m-am schimbat probabil cu 90 de grade (in bine, ar zice lumea). A fost si ziua mea, acum sunt mandra posesoare a 22 de ani. Nu stiu daca o sa am timp sau chef sa povestesc ultimele luni, dar pot zice ca nu trebuie sa va impacientati (de parca ar fi facut-o cineva :P), schimbarile se vor vedea si in pozele mele si in materialele video si nu numai (si o sa fie, pregatiti-va!). Nu m-am lasat nici de lucruri handmade, am multe idei, imi trebuie doar putin mai mult timp. Ce pot sa va spun pana acum e ca ma astept la multe lucruri frumoase, la multe pase creative si sper, la rezultate si mai multe si mai frumoase decat pana acum. Si mai important, mai unitare. In rest, s-a terminat. S-a terminat cu sperieturi, cu pase de fetita timida, cu lipsa de atitudine. (desi asta tine mai mult de personal, nu stiu cat o sa observati voi.) Am planuri. :) Momentan inca am treburi de rezolvat, dar pana cand voi reveni cu ceva nou, puteti vizita www.uneori.ro care e site-ul nostru, a doi copii frumosi si cu vise frumoase. Mai jos aveti si o poza cu starea mea de spirit din ultima vreme. Nu e nimic artistic. Dar e un zambet larg si promitator. :)
(poza facuta la prima filmare pe pelicula. I’m proud. :) )
