Dragii mei,
M-am vazut nevoita sa iau o pauza lunga de peste o saptamana pe blog. N-am mai postat nimic si nici nu am mai intrat deloc pe internet. De o saptamana sunt exilata la Arad, si nu oricum, ci in pat si cu pilota pe mine. Totul a inceput cu o zi de detoxifiere si a culminat cu o saptamana de febra 39 si alternativ 38, stranuturi peste stranuturi, tuse si, ce e mai rau, injectii. Spun ce e mai rau fiindca, desi continui sa ma plang, nu prea intelege nimeni frica mea foarte mare de ace si faptul ca mi-a fost foarte greu sa accept injectii in loc de antibiotice. Asa se face ca de atata timp nu am vazut pe nimeni in afara de parinti, nu m-am dat jos din pat decat pentru a merge la baie si la doctor si nu am facut nimic altceva decat sa dorm si sa ma uit la televizor. De citit nu puteam de la febra, de desenat nu aveam cu ce, de stat pe net nu aveam unde. Desi multi ar fi bucurosi sa stea o saptamana acasa fara sa faca nimic, pentru mine a fost una din cele mai rele saptamani. Am strans gauri in fund de la ace si foarte multe frustrari, am pierdut o saptamana de facultate si lucrurile pe care trebuia sa le fac, ma simt de parca n-am mai comunicat cu nimeni de o luna, nu reactionez la cuvantul mancare si stomacul meu e total intors pe dos de la sucuri, pastile, ceaiuri si prea putina mancare. Sunt foarte frustrata si sunt mereu pe punctul de a izbucni, dar ma abtin.
Voi mai lipsi o saptamana pentru ca am treburi, asa ca ne auzim in vremuri mai bune.
